Să fii femeie…

Când eram mai mică, aveam o idée destul de bine definită a ceea ce înseamnă să fii femeie. Toate femeile din jurul meu sau cel puţin femeile la care mă uitam cu admiraţie aveau ceva în comun: cariere de succes, erau căsătorite, erau mame, erau elegante. Ele m-au ajutat să înţeleg că a fi femeie este mai mult decât un aspect biologic. Desigur, există o mulțime de femei (și bărbați) care se vor simţi provocaţi în această privință, dar e bine, au dreptul. Dar, în construirea realităţii mele, aleg să cred în continuare că suntem similare dar oh, atât de diferite de ei. Dar, cu atât de multe reprezentări diferite ale femeii, cine ajunge să decidă ce este o femeie și ce înseamnă să fii femeie? Cred că una dintre trăsăturile nefericite ale naturii umane este că simțim nevoia de a categorisi oamenii și acest lucru este evident în modul în care sunt clasificate femeile. Le limităm și spunem că este "ştii tu, femeia aceea", iar femeia aceea este clasificată ca fiind tradițională sau modernă, feministă sau nu, neprihănită sau uşuratică.  Iar lista poate să continue.

 Îmi place să fiu femeie și îmi place să fiu femeia care sunt. Mă provoacă mai ales ideea că pot fi şi eu categorisită, deşi, cum am spus mai sus, este o situaţie destul de nefericită şi departe de adevăr. Sunt obrăznicuţă și sarcastică, dar în același timp drăguţă; încrezătoare de cele mai multe ori, dar dureros de timidă, ciudată şi dificilă câteodată. Sunt inteligentă și îmi place să arăt bine. Pot să vorbesc despre cum a jucat Federer, dar pot şi să aduc argumente de ce ştiinţa este o construcţie hegemonică.   În clipa următoare, vreau să știu dacă geaca mea neagră de piele și rochia albastră se potrivesc cu cizmele Hunter, dacă pot să merg la biserică îmbrăcată aşa, iar apoi să beau un pahar de vin. Am o carieră bine definită și vreau să-mi slujesc comunitatea cât de bine pot. Vreau să mă căsătoresc și să am mulți copii, menținându-mi în același timp identitatea ca fiică, soră și prietenă. Dar nu cred că toate acestea mă fac o femeie mai specială sau mai bună decât orice altă femeie; este doar femeia din mine. Și, deși poate mai am încă de lucru la femeia din mine, în cea mai mare parte și până la o nouă informare, o iubesc.

M.

TU eşti important…

Astăzi am avut chef să scriu o listă cu motivele pentru care suntem cei mai cei. O listă cu motivele pentru care suntem preţioşi. Pentru care contăm. De ce suntem unici şi oh… de neînlocuit. 

1.      Eşti unic 100%. Nu va fi niciodată nimeni ca tine.

2.      Inima ta e mare cât un ocean. Capacitatea ta de a-i iubi pe alţii este nemăsurată.

3.      Simţi. Asta e, ai un vocabular emoţional şi nu îţi e frică să îl foloseşti.

4.      Ai vise, nesfârşite, vise frumoase. Si nu ai încetat să crezi în ele (chiar dacă uneori aşa pare).

5.      Nu eşti perfect. Pfuuu! Nu eşti perfect şi acest lucru este OK.

6.      Zâmbeşti. Adică, uită-te în oglindă. Zâmbetul tău este contagios.

7.      Ai multe idei îngrozitor de bune. Multe.

8.      Eşti creativ. Indiferent că eşti scriitor, cântăreţ, contabil, psiholog, designer – există artă în ceea ce faci. Punct.

9.      Eşti naiv. S-ar putea să ştii multe, dar mai ai multe de învăţat. Si acest lucru este frumos!

10.  Eşti autentic. S-ar putea să-ţi fi luat mult timp să ajungi aici, dar uită-te la tine, strălucind în toată gloria!

11.  Tărâmul tău interior fantastic. Un loc colorat, magic pe care doar tu îl cunoşti.

12.  Temerile tale – da, temerile tale. Ce alt motiv mai convingător să te iubeşti pe tine decât ceea ce te face uman? Temerile tale nu sunt unice, dar sunt ale tale.

13.  Vulnerabilitatea ta. Din momentul în care ai recitat prima poezie la serbare, când ai plâns în faţa şefului până la tandreţea faţă de ceilalţi – eşti vulnerabil. Iar vulnerabilitatea înseamnă putere.

14.  Povestea ta care te face unic. Ai o poveste, iar de fiecare dată când o spui, le permiţi celorlaţi să o spună pe a lor.

15.  Capacitatea ta de a te lăsa dus de val. La un film, o piesă de teatru, într-un vis – îţi permiţi ţie însuţi să te laşi purtat de fantezie.

16.  Imaginaţia ta creează lumi incredibile, scenarii. Posibilităţile sunt nemasurate!

17.  Prezenţa ta. Doar fiind aici, pe planetă este un dar. Doar fiind aici, în acest moment, citind aceste cuvinte, gustând viaţa, este un dar pe care ţi-l faci ţie.

18.  Părul tău. Ochii tăi. Braţele tale. Gura ta. Totul este minunat.

19.  Felul în care îi aperi pe cei pe care îi iubeşti. Mereu. Pentru totdeauna.

20.  Ai plăceri vinovate. Dar e chiar atât de rău? Ingheţata de lămâie este…SUPREME!

21.  Felul în care iubeşti. Dăruieşti iubire. Simţi iubire. Respiri iubire. Tu = iubire.

Tu poţi scrie trei lucruri pe care le iubeşti la tine? Te provoc! Fii tu!

M.

Politic...

Nu postez nimic politic pe site-urile mele de social media. Nu pentru că nu sunt interesată, ci pentru că nu vreau să vorbesc despre acest lucru. Aceasta şi respectul pentru prietenii cu alte puncte de vedere pe care nu vreau să-i deranjez, chiar dacă este "dreptul meu" să-i deranjez. Este, de asemenea, dreptul lor de a mă elimina de pe feed-ul lor dacă ei consideră că sunt o „nenorocită”. Indiferent de partidul pe care îl aleg, voi fi mereu percepută greşit în ochii cuiva. Fiecare dintre ei este mai bun decât celălalt pentru motivele A, B și C. Am prieteni care sunt susținători ai PSD-ului, alţii care vor continua să-mi spună că Iohannis este cea mai bună alegere, iar eu nu îi pot înţelege. Nici pe unii nici pe alţii. Nu îmi plac argumentele care înconjoară scena politică, şi, cu siguranţă, nu îmi plac oamenii care îmi spun că părerile mele sunt greşite.

Pe de altă parte, însă, este un fel de dezastru al vieții noastre, neparticipând activ la afacerile politice ale țării. Adesea oferim ocazia oamenilor care ne-au convins să îi votăm să ne trădeze și să ne păcălească, ținându-ne departe de aria activă a politicii. Uitându-te la profilul unui politician în general, pare destul de convingător că politica este un joc murdar, iar oamenii obișnuiți ar trebui să stea departe. Dar înțelegerea mea personală îmi spune că politica este prima lecție pe care ar trebui să o învățăm și să-i  învățăm pe urmașii noștri pentru a fi vigilenți din punct de vedere politic și conștienți de drepturile noastre politice. Politicienii și politica nu ar trebui ignorate, ci înțelese în contextul existenței noastre.

Deşteptarea politică a oamenilor poate fi cheia prosperității economice și a bunăstării generale.
Trezirea politică nu poate veni prin intermediul niciunei politici educaționale oficiale. A fi bine educat nu este o garanție a faptului că acel cineva este şi politic conștient, în aceeași măsură. Deoarece înțelegerea politică vine din studiul coerent al rolului jucat în dezvoltarea unei societăți particulare de către condițiile istorice și materiale ale acelei societăți date. Există o abundenţă de așa-numiți lideri care transformă interesul oamenilor într-un mijloc de a-și promova propriul interes, iar în spatele proiecției oricărei cauze publice se ascunde întotdeauna propria agendă de promovare, în centrul evenimentelor pentru a câştiga popularitate  și pentru a fi remarcaţi pentru propriile lor câștiguri egoiste. Iar în aceşti cerşetori de faimă şi averi, care își văd propriul câștig pledând pentru câștigul societății, este ascunsă tendința cea mai periculoasă, aceea de a trata masele ca pe o cireadă, păstrându-le ignorante față de realitatea reală și strângănd mâna în tăcere cu inamicii societății, pe care ei pretind că o reprezintă. Acești lideri nu vor dori niciodată ca poporul lor să se ralieze sau să promoveze o cauză generală a popoarelor. Ei nu vor vorbi niciodată despre sacrificiile pe care oamenii obișnuiți le fac zilnic în interesul masei generale, dar vor dori să arate că fiecare câștig al societăţii se datorează contribuţiei lor. 

Aceşti aleşi uită că sunt strict supravegheați,  observaţi și înțeleși de către concetățeni  nu pentru ceea ce spun că au făcut pentru oameni, ci pentru ceea ce fac, folosindu-se de orice mijloc, în mod viclean, pe diferitele forumuri ale comunității pentru a-și extinde aspirațiile de sine, chiar și cu prețul oricărui sacrificiu pe care membrii societății ar fi dispuși să  îl ofere. Gândirea feudală de a conceptualiza conducerea unei ţări ca pe o trăsătură moștenită este deseori confundată de anumiți lideri aşa-zis auto-formați ca fiind propria calificare pentru conducere. S-ar putea să existe, bineînțeles, anumite cazuri individuale care au adus o contribuție exemplară la cauza generală a comunității, dar în general activitatea liderilor comunității a rămas mai degrabă una de natură polemică.  Niciun lider nu a putut oferi comunității nici o agendă sau un plan, o îndrumare generală pentru întreaga comunitate și în jurul căreia toate activitățile, obiectivele și realizările noastre politice, sociale și culturale s-ar îndrepta. Acest lucru se întâmplă foarte rar, deoarece toate grupurile noastre sunt centrate pe individ în sine și nu pe comunitate. Opiniile noastre politice sunt o reflectare a valorilor noastre și, într-o mai mare măsură, a personalităților noastre. Într-un sistem politic atât de bolnav şi disfuncțional ca al nostru, este util să privim sursa problemelor - și soluțiile - în noi înșine, în ego-ul nostru. Două dintre lucrurile pe care narcisiştii le doresc sunt banii (adică, o mulțime de bani) și puterea (cu cât mai multă cu atât mai bine). Iar aceste două elemente pot fi strâns legate între ele dacă ne referim la politică şi politicieni. Multe dintre persoanele care intră în arena politică și-au „făcut” deja averea sau au moștenit-o. Prin  urmare, ceea ce îi conduce în mod obișnuit este o poftă de putere, prestigiu, statut și autoritate. Aceste (să le numim) "obiecte de admirație" nu numai că satisfac nevoia lor de auto-îmbogățire, alimentând ego-ul lor supradimensionat. Le oferă dovezi convingătoare pentru a-și confirma sentimentul de superioritate față de ceilalți - probabil cea mai râvnită nevoie de toate. Dar, cel mai tragic, pe măsură ce "reușesc" să se ridice la proeminență și putere, întreaga stare bolnavă a vieții lor ne infectează și pe noi. Pentru că dedicându-şi viața aproape exclusiv unor scopuri egoiste, prost concepute, nevoile comunității din jurul lor fie sunt ignorate, fie abandonate. În mod inevitabil, noi toți suferim de pe urma fraudei care le înglobează atât de bine. Iar suferinţa este ceea ce ar trebui să ne trezească la realitate. Nu doar când nu se mai poate, ci atunci când se putea.
M.

Oh, Pisi...

Pisi e o fată bună care îşi vede de treabă până îşi dea seama că se poate şi altfel. Inceputurile ei sunt destul de modeste. Işi începe cariera în antecamera biroului unui şefuţ, om de afaceri, politician, cineva care s-a dovedit a fi destul de abil şi unduitor până în momentul angajării puicuţei. Pentru că înainte să meargă la “interviu”, a făcut şi ea un studiu de piaţă, identificând cu precizie segmentul în care s-ar putea lansa. Ca în orice afacere, nu-i aşa? Face cafele, zâmbeşte galeş nevestei sus-numitului, pupă pozele cu copiii aceluiaşi musiu, dar nu pentru mult timp. Este, în general, flexibilă şi adaptabilă, şi nu peste mult timp o găsim în biroul potentului angajator, “potenţând” şi aducându-şi propria contribuţie, de pe canapea, la bunăstarea generosului crai. Toate astrele strălucesc în favoarea ei. Peste noapte se trezeşte vedetuţă locală pentru că o trădată şi o trădătoare  - amanta nr.2 fosta amantă nr.1 – plină de pizmă şi cu inima grea, ciripeşte la o gazetuţă locală. Scandalos! Soaţa divorţează, iar ea, Pisi, devine peste noapte soţie, cu acte în regulă, o femeie cinstită la casa ei. Dar ce să-i faci? E vorba aia din popor – “Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!” Nu se abţine şi se încurcă cu un trepăduş de-al craiului şi ajunge şi ea la divorţ. Offf! Fetele astea bune nu au noroc!
Cealaltă Pisi are o viaţă un picuţ mai grea. Trebuie să facă multe cafele, să fericească toţi prietenii Neonului negru aka “peştele” ciocan şi nu prea se alege cu multe. Biata fată, are multă treabă, este ceea ce am numi o “workaholic”. Si toate astea pentru o maşinuţă mai acătării (un SUV ar fi de preferat), un apartament la mansardă într-un bloc nou, nişte pantofiori cu talpă roşie şi mai înalţi şi o  vacanţă - pentru început - pe o insulă elenă, all inclusive neapărat. Pentru că, na, nisip fierbinte, apă cristalină, răsărit romantic, apus şi mai romantic. Uhuuu! Poate are noroc şi primeşte un rol în Mamma Mia 2. S-ar putea să zâmbească soarta şi pe strada ei când e, brusc, dusă la Paris, aşa pentru un shopping scurt. Dar să ne liniştim! Sigur nu la Collette! Acolo sunt şi cărţi. Ce să facă cu ele? Ce întrebare retorică! In acest moment, Pisi dă semne că are potenţial şi s-ar putea să îşi schimbe năravul, intrând în trupa exclusivistă a întreţinutelor de lux. Brusc, devine cucoană, se fandoseşte doar în hoteluri de 5 stele, bea doar Moët & Chandon, are gentuţă de la YSL pe care S nu este 8 ci chiar S (avea ea o gentuţă de-asta pe vremuri, cu un 8 în loc de S, când ieşea în cluburi “exclusiviste” din provincie), postează în draci, afişând bucle noi, buzişoare noi, năsic nou, sâni noi, gene noi, fundic nou. Pozează chiar şi cu chirurgul care  a mutilat-o, fericită  că a devenit o nouă EA. O altă EA. Totul este nou şi sofisticat, stilat şi scump. Cică! Naivii sunt beţi de încântare, dar alţii sunt mai greu de păcălit! Sarmant de dezolant! Dar mie mi se pare simpatică Pisi şi chiar îi înţeleg pe bărbaţii care o plac. Lor le place să fii veselă, să zâmbeşti, să fii fată de gaşcă (aşa ca ei), să râzi la glumele lor de marinari care nu beau rom, să nu fii complicată, să nu pui întrebări mai grele decât ce culoare are portofelul tău şi să îţi doreşti doar pace în lume. Cerinţele sunt să fii subţirică (de preferinţă), cu fundic obraznic şi unduitor, sâni ca nişte bombe pe cale să explodeze, privire alunecoasă şi misterioasă pe sub genele fluturânde şi neapărat ceva strâmt, un latex, o piele falsă sau nu, o blăniţă. Iţi sugerez să gângureşti într-o limbă străină (si parla italiano că e mai aproape) şi te-ai aranjat pe viaţă. Mata Hari ar fi fost o ucenică pe lângă tine.    
Imi mai place şi o altă Pisi, femeia de carieră. Pam pam! Ea a ştiut cu cine să meargă la altar, a ştiut şi ce să ceară la divorţ, iar acum are o afacere, este prin vreun partid politic, chiar şi în ierarhia locală, poate ajunge şi în Guvern. Nu are nicio problemă că în acte a purtat odată numele vreunui animal sau păsăroi. Ea e foarte bine acum printre fauna care populează instituţiile pe unde se învârte. Cotcodac! Intrebare: care a fost primul: oul sau găina?

Dar, off, Pisi, eşti o femeie tristă, totuşi. Să stai mereu la pândă, cu frica în sân că alta îţi va lua locul, că nu eşti bătrână dar eşti cam prea coaptă, că îţi suflă în ceafă generaţia de 16 ani, proaspătă şi mai cunoscătoare, că nu mai poţi să râzi atât de mult pentru că îţi pică faţa, că nu mai ai bani să schimbi schimbatul, că vei rămâne doar cu o poşetuţă şi o blăniţă mâncată de molii…Off, Pisi!  Nu era mai bine la început, când erai sufletul petrecerii, fata cea bună la toate, o Friday girl (nu ştiai nici ce înseamnă cifrele de pe card), neagră de la solar (nu prea mergeai tu la plajă pe atunci) sau galbenă la cap din cauza vopselei prost alese, cu tocuri strâmbe, buze conturate cu creion, sprâncene subţiri ca un fir? Nu-ţi aminteşti? Ce vremuri! Ca la început, când simţi fluturaşi în stomăcel. De ce i-ai lăsat să zboare, Pisi?
M.