Vara…Vara ar fi frumoasă dacă aş
fi o şopârlă care să lenevească la soare, sorbind dintr-un pahar mare mare de
aperol spritz, printr-un pai colorat, iar un jucător din echipa Spaniei să îmi
facă vânt cu tricoul lui. De preferat Sergio Ramos. Dar nu sunt şopârlă,
aproape că mă topesc, iar Ramos e sigur bosumflat după clipa magică de aseară
şi, probabil, se va retrage într-o hacienda. Cu o hoardă de şopârle apetisante…
Dar cum să nu iubeşti vara? Parcă
toţi sunt mai sociabili din iunie până în august, soare, bikini, o grămadă de
petreceri, barbecues, prietenii, flip-flops şi oameni aproape goi. Ce nu e de
iubit? Dacă mă întrebi pe mine…
1.
Părul
creţ creţ creţ. Cât poate fi de enervant. Sigur creţele mă vor înţelege. Oricât
l-aş întinde, de la lift până la maşină, deşi sunt iute de picior, s-a
încreţit. Si s-a dus buna dispoziţie pe ziua respectivă. Sunt sigură că într-o
altă viaţa prietena mea cea mai bună a fost Maria Antoaneta. Ne scărpinam
împreună perucile cu un ac de tricotat.
2.
Insectele.
Sunt o grămadă de nenorocite peste tot. De toate mărimile şi toate felurile,
pregătite să te înţepe. Tânţarii sunt aceşti paraziţi enervanţi care te părăsesc
în plină sesiune de scărpinături după ce şi-au atins obiectivele pe doi ani.
Iar sprayul pentru tânţari miroase de mori. Nici măcar nu miroase ca un sconcs,
ci e plin de chimicale care încearcă să îi ofere o “aromă” naturală. Si aproape
că nu funcţionează. Aşa că eşti plin de muşcături de tânţari. Iadul pe pământ.
Iar orice ţi-ar fi spus nu ştiu ce cucoană de la nu ştiu ce farmacie că nu ştiu
ce ulei funcţionează, vă spun eu…nu funcţionează.
3.
Aerul
condiţionat. Dacă eşti alergic la această “briză”, ai încurcat-o. Afară sunt
100 de grade iar înăuntru, de multe ori, eşti obligată să arăţi ca o
recepţioneră de 70 de ani cu un cardigan pe spate să nu răceşti. Să nu vorbim
despre ochi care aproape că ies din orbite, mari şi roşii ca ai unui crab. Pârlit
de soare.
4.
Mirosurile. Vara totul miroase.
Sau nespălaţii sau mirosurile oraşului doborât de căldură. Există tot timpul
tot felul de arome misterioase de parcă ceva demonic s-ar coace în cuptorul lui
Satan.
5.
Piscinele. Pline de mămici
deprimate sau furioase cu plozi care urlă, pe când tu încerci să îţi croieşti cumva
drum până la piscină, cu disperare dorind să eviţi să te uiţi la tipul cel gras
cu nişte chiloţi prea mici sau la graţioasele care îşi fac selfie-uri în
bazinul picilor.
6.
Dezbrăcaţii. Cireaşa de pe tort.
Venirea vremii parcă creează o stare de război cu hainele. Ochii mei, de parcă
nu e de ajuns că nu văd din cauza soarelui, că sunt roşii şi umflaţi de la
aerul condiţionat, mai sunt agresaţi şi de burtoşii păroşi care ţin cu tot
dinadinsul să se legene în soare. Iar când îi vezi şi pe la vreo terasă, ai un
chef nebun să comanzi ceva. Un plici. Doi dintr-o lovitură. Un viespe şi o
piele.
Ce
mai încolo şi încoace? Vara este acest test nefericit, transpirat şi
transpirant de anduranţă, o bătălie de două luni în care încerci să rămâi “cool”. Dacă nu
reuşeşti, nu îţi rămâne decât să visezi să fii o şopârlă lenevind la soare.
Lângă Ramos.
Olé!
M.
