Blogger Widgets

marți, 27 ianuarie 2015

Pentru ca...



Pentru ca sunt traducator si interpret, pentru ca sunt absolventa de limbi straine, pentru ca sunt una dintre  “artiste” (asa cum ne eticheteaza colegii de breasla fara sa inteleaga cu adevarat ce inseamna asta), pentru ca sunt o visatoare, pentru ca m-am saturat ca tot felul de mecanici, ingineri, “doctori” in 10 domenii sa faca regulile in tara mea, pentru ca inteleg munca pe care o implica o traducere de calitate, pentru ca nu folosesc Google Translate, pentru ca nu mai vreau sa lucrez benevol, pentru ca sunt trista…am decis sa postez urmatorul text: 

“S-au gindit niste baieti destepti, un ONG mai exact, cum ar fi sa faca o lege prin care toti TRADUCATORII & INTERPRETII autorizati de catre Ministerul Justitiei (peste 30.000 oameni) sa nu mai poata profesa decit daca se inscriu (contra cost) intr-o noua asociatie, numita uniunea nu stiu cum. Bineinteles, infiintata de baietii destepti cu spirit intreprinzator.
Pe scurt, traducatorii autorizati MJ nu mai pot profesa decit daca dau procent din incasari luna de luna catre aceasta uniune, dau examene de admitere in noua uniune (pe bani) dar si cite un examen de reevaluare la fiecare 6 ani (probabil vor sa verifice daca am uitat ce am invatat sau daca s-a schimbat ceva in gramatica limbii romane in acest interval). Plus multe alte taxe: taxa evaluare sediu! taxa eliberare licenta functionare! taxa… taxa…
Miza? Peste 30.000 de traducatori si interpreti autorizati MJ care sint obligati de acesti baieti plini de initiativa sa bage mina adinc in buzunar. Altfel, de la intrarea in vigoare a prezentei legi, tuturor celor care nu sint de acord, li se anuleaza autorizatiile obtinute in ultimii 20 ani in baza examenelor sustinute si a diplomelor de absolventi limbi straine. Ca asa vor niste domni, o “taxa de smecher” pe munca fraierilor care au tradus mii si mii de pagini, in instanta, Parchet, Emigrari, etc.
Deodata nu mai stim sa traducem si sa vorbim limbi straine decit daca sintem membri cotizanti la uniunea dumnealor. Tare, nu? Sau s-or fi gindind ca nu mai nimerim sala de tribunal sau sediul politiei daca nu ne duc ei de minuta?” - Dinu Pancescu

M.

luni, 26 ianuarie 2015

Phenomenally...wishing

“Pretty women wonder where my secret lies.
I'm not cute or built to suit a fashion model's size
But when I start to tell them,
They think I'm telling lies.
I say,
It's in the reach of my arms
The span of my hips,
The stride of my step,
The curl of my lips.
I'm a woman
Phenomenally.
Phenomenal woman,
That's me.”
Maya Angelou, Phenomenal Woman: Four Poems Celebrating Women

za za asa-zisul "lumbersexual"...

Tocmai am citit un asa zis articol care tranteste 8 motive pentru care ar trebui “sa te cuplezi” cu un tip cu barba. Cica barba este (voi folosi totusi ghilimele ca citez…din articol…uuuu) un “semn de barbatie”, “sarutatul este mult mai distractiv”, “e placuta la atingere”, “iti duce aminte de Iisus” (Jesus, take me now!) “te face sa pari rebela”, “e mai sanatos”, barbatii cu barba par “mai maturi” si “ceilalti barbati ii respecta”.
Mai vreti si alte motive? Oare mai exista? WOW! Ar trebui sa lansez o chestie virala gen ziua Isabellei (ca tocmai am fost invitata…poate ar trebui sa dau un tag ca attend cu Dan Bilzerian ) – Cine gaseste cele mai multe motive pentru a te “cupla” cu un tip cu barba.
Adevarul e oricum trist. Dintre toate tufele pe care le-am intalnit/vazut (si Oradea nu duce lipsa de provinciali cu barbison), putini sunt cei care chiar arata bine si par mai “barbati”. O gramada de tipi cu mustacioara abia mijita tin cu tot dinadinsul sa para mai “virili” si “cool”. A avea barba implica atitudine, in primul rand si un anume stil de viata. Daca chiar vrei sa arati ca un “lumbersexual” (majoritatea suunt convinsi ca sunt) mai ai multe de invatat. Si de experimentat. Si asta implica multe;
1. sa renunti la tricourile care pusca pe burtoi (nu e four pack, crede-ma) sau pe bicepsi si la camasutele delicate;
2. sa renunti la tatuaje ieftine si dulcege, gen “Forever Flori/Pusi/”, ceva balaur incolacit sau un paun cu coada lasata; (imi place mai mult termenul in engleza – peacock… wow…peacock)
3. sa nu iesi cu puicute care tac si, in afara de guroi, sani pana in gat, gheare false luuuungi, nu au nimic. AAA...am uitat...sunt RBL
4. sa te duci la hairdresser/hairstylist/barber DES (asta ar fi trebuit sa o pun in capul listei, cred).
Si, la urma urmei, nu stiu daca ti-as recomanda sa fii un “lumbersexual” pentru ca uite aici: “noua identitate culturală "de criză" a masculinităţii, lumbersexualul parodiază aspectele extreme ale heterosexualităţii bărbaţilor, sugerând că cele mai cunoscute trăsături masculine "trudesc" să-şi găsească un loc în secolul XXI.” Si nu o spun eu. Dar care or fi aspectele extreme ale masculinitatii? Si eu care credeam ca toti vreti sa fiti ….ooo…so manly…we are in trouble.
Prin urmare, fetelor, cred ca un cuvant la ordinea zilei ar fi “decuplare”. Stiu, sunt rautacioasa, dar…


M.

Eu si salata...

La un moment dat mi-am zis ca ar trebui sa termin cu postarile veninoase dar nu as fi eu daca nu as scuipa un pic de venin Asa ca le iau pe rand. Vinerea e ziua pe care o petrec cu sora-mea, asa intre noi fetele, dar se pare ca de fiecare data e cineva (sora-mea face exceptie ca, de, “qui s'aime se taquine") care sa intervina in zenul meu… Si azi a fost The Salad Box- despre care, pana acum, chiar aveam o parere destul de buna. Dar cum in acest orasel numit Oradea toate aceste “food box-uri” sunt deschise si apoi dupa foarte scurt timp nu le mai pasa de noi, astia, consumatorii aka mancatorii, prevad un viitor fascinant si magic pentru sus numita Salad Box. In primul rand mi-a sarit in ochi pretul…uuuu…totul e mai scump cu fix 9,99. MAGIC! (sigur e o chestiuta legata de marketing asta cu virgula 99 :D). Poate pentru ca branza feta nu se mai numeste asa ci akadia!! Si au schimbat posterele. Si au home-made limonada. Dar casserole goale! Si dragele de fete care lucreaza acolo. Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar, fetelor, ar trebui sa va miscati mai repede. Stiu, nu aveti un salariu WOW dar, sincer…Dupa ce i-am spus tipei (simpatice, de altfel) din spatele vitrinei goale (de ce nu au grija sa fie pline toate caserolele, habar nu am) ce doresc, a inceput un du-te vino frenetic intre bucatarie si tejghea sub privirile mele tampe. Si se plimba intre bucatarie si tejghea, invartind in bolul de salata. Ce imagine!!! Imi aducea aminte de tipa aia din reclama cu branzica de la tara. Induiosator de-a dreptul Bineinteles ca mi-am dat ochii peste cap si m-am uitat urat, dar nici ca-i pasa. La un moment ma intreaba daca a luat cineva bolul in care invartea ea salata. Ma intreaba pe mine!!! HELLOOOO!!! Eu eram mancatoarea si nu invartitoarea!!! Cand i-am spus pe un ton ritos (pot sa fiu the bitch from hell cand vreau) ca vreau sa vad totusi ce pune in salata mea si nu imi convine ca tot dispare in bucatarie dupa tot felul de ingrediente, a facut botic si mi-am dat seama ca i-am stricat ziua. Dar si ea mi-a stricat ziua! Si pofta!

Si acum, daca e cineva de pe la Salad Box care citeste asta, am si eu cateva rugaminti/cerinte (luati-le cum vreti):
1. Spalati bolurile in care faceti salatele si nu mai vreau sa aud : “Va deranjeaza sa fac salata in acelasi bol?” SIGUR CA MA DERANJEAZA!!!! Eu nu beau si nu mananc dupa NIMENI!!!
2. Stergeti mesele si tavile de pe care se mananca ca arata hepatitic de-a dreptul. Oare cei de la Protectia consumatorului au fost pe acolo?
3. Stabiliti sarcinile fiecaruia/fiecareia: unu/una taie rosii, unu/una serveste, unu/una amesteca si, da, unu/una e serviabila. E important, nu de alta, dar s-ar putea sa se incurce in atributii si data viitoare ma trezesc cu un degetel in mancare. Si sigur nu va fi Tom Degetel.
4. Cantariti salata si scutiti-ma de cantarul ochiometric. Data viitoare va dau si eu banii ochiometric.
5. Incercati sa fiti profesionisti ca afacerea CHIAR merge. Poate de aceea va permiteti derapaje de genul asta. Trist.
Si mi-am incheiat tirada. Dar voi continua sa merg la SB, asa, sa imi fac antrenament la nervi. 


Va pupicesc delicios cu o usoara aroma de akadia. Yum!!! 

M.

Spargatorul de nuci la Oradea...

Salutare! 
Ar trebui sa folosesc unul din statusurile de pe FB – feeling blessed ca-s din Oradea – dar nu pot si nici nu vreau. In acest moment mi-as dori sa am un “spargator de nuci” care sa transforme orasul asta anost si nepoliticos. Am fost la spectacolul de balet “Spargatorul de nuci” prezentat de Opera National Romana din Cluj si mi-as dori atat de mult ca lumea sa arate macar o farama de recunostinta pentru munca, sacrificiile si eforturile acestor balerini minunati. Pentru ca a fi balerin este atat de greu. A fost un spectacol fantastic, cu oameni atat de talentati si generosi. Da, generosi. Pentru ca ei ne-au oferit tot si noi le-am dat atat de putin. Le-am dat scena din Casa de cultura aka “caminu’ cultural” din urbe, cu lambriuri pe pereti, extinctoare stralucitoare, scaune murdare, covor plin de praf, boxe ca la disco (va dau un punct pentru ca globul rotativ lipsea)…Heeeeei! Totul se incadra perfect in atmosfera de Craciun de pe scena. Probabil organizatorii s-or fi gandit ca e de ajuns atmosfera din fata Casei de cultura. C A S A D E C U L T U R A. Doar cand rostesc aceste cuvinte am, asa, un sentiment de evlavie. SO NOT! Si macar de s-ar fi gandit sa le ofere niste buchete de flori la final. Daaaar… muscatele din pridvorul casei respective mi-au adus bujori in obrajori. De nervi Dragut arajamentul la intrarea in lacasul de cultura. Dar, na…astia suntem noi de pe-acilea adica Oradea cea luminoasa si imbracata in “straie de sarbatoare” (am vazut la o amica pe FB chestia asta – uuuuu “ straie de sarbatoare”). Dar ce straie! Dar ce sarbatoare! Cel putin la intrarea in tara…un multicolor bun-venit in lumea gri. Chiar nu am pretentii de Viena sau alt oras faimos pentru atmosfera de Craciun dar se poate mai bine. Luminite aruncate cu toptanu in copaci (singurul loc care imi place e fata in teatrului), ghirlande cu becuri lipsa si prea colorate, iar pe B-dul Dacia faci terapie prin culoare. Magic! Multumesc, nu am nevoie de acest gen de terapie inaintea Craciunului si nici de antrenament la nervi. Ca vreau sa fiu draguta si zambitoare cand vine Mosu’. Este doar o opinie personala. Va imbratisez si va urez Merry Christmas elegant in alb si nu La multi ani 2015! in albastru (ador culoarea albastra, dar nu pe stalpi).
M.

P.S. Draga Mosule, construieste in catunul nostru o sala decenta pentru asemenea spectacole. Iti pun o vorba buna pe langa niste prietene arhitecte cool. Te pupicesc.


duminică, 25 ianuarie 2015

Nymphomaniac si alte nabadai...

Nymphomaniac…Super film!!! SUPER ACTRITA – CHARLOTTE GAINSBOURG!! Un prieten a fost sa-l vada la cinema!!! Si nu i-a iesit! Ca de, daca vrei sa fii corect si sa nu il descarci, ci vrei sa mergi la cinema, nu prea iti iese! Pentru ca sunt 100 de tampitei care inca merg la gradinita, care ragaie si scot tot felul de sunete intre un popcorn, un nacho, o scarpinatura si o horcaiala! Ma intreb de ce or fi vrut sa vada un astfel de film. Probabil ca fiind interzis sub 18 ani si-or fi zis ca e hard core porn (dragilor, aceasta este varianta soft si e in regia lui Lars Von Trier si nu a unui regizor de filme pentru adulti!!!!) si e misto. Si ce si-au zis ei? Hai sa-mi iau gagica si sa o cinstesc un pic, in taina tanjind dupa punga de seminte de acasa si un scaun mai comod (burtoaca umflata de bere nu le permite sa se relaxeze in scaunele din sala de cinema).
Dar nici nu ma asteptam la altceva. Doar e Oradea, un targusor de provincie cu 5 milioane de aere, fumuri si “vipuri” pe metru patrat, cu vreo trei clubulete pe care se bate toata lumea, in care majoritatea asteapta sa apara fotografii pentru poza la minut pe gratis ca sa castige, dupa aceea, 5 secunde celebritate pe Facebook. Ah, era sa uit! pupezele imbracate ca niste starlete porno, pantalonasi scurti, ciorapei pana deasupra genunchilor (neaparat cu fundita) sau ciorapei care imita jartierele, cu toculet si cu o galeata de vopsea pe fata. De parca nu ar sti ca aceste “accesorii” sunt menite sa-l atate pe “unicul/singurul” (hopefully) din dormitor si nu toata ceata purtatorilor de pantaloni. Dar probabil ca acel “unic” are niste probleme de masculinitate daca accepta sa iasa cu asemenea “trofee” si se simte “implinit” cand toti tipii saliveaza si il invidiaza pentru “bunaciunea” de langa el… Sa moara dusmanii...sic.
Dar sa nu fiu chiar asa de rea. Sunt, totusi, multe persoane cool prin preajma si sper sa ramana asa.
Concluzia? Voi comite o ilegalitate si ma voi uita la film acasa daca nu se poate altfel. 

M.

ANAF si Posta Romana...

Draga ANAF si Posta Romana,
azi mi-am petrecut 2 ore pretioase din viata alergand intre voi (ambele fiind de o uratenie fantastica – cunosc niste arhitecte SUPER COOL – vi le recomand). Si chiar nu imi convine si chiar nu pot sa va aleg pe niciuna! Am primit in posta instiintarea ca am de ridicat o recomandata de la posta (nu inteleg de ce mi se trimite o recomandata – probabil sa ma simt speciala SO NOT- cand intotdeauna trebuie sa completez adresa de acasa si cea de mail, dar…). Pe plicul de la ANAF apare “AVIZAT DEST. LIPSA DOMICILIU!!!! De ce sa nu macelarim noi niste copaci cu risipa de hartie? Si ma duc la minunata posta unde cozile sunt interminabile si stau, si stau la un ghiseu unde dupa o jumatate de ora duduia imi spune cu o voce suava ca trebuie sa stau la alt ghiseu!!!! Ma mut la celalalt ghiseu si dupa alta jumatate de ora mi se da minunatul plic care continea Decizia referitoare la obligatiile de plata “accesorii”! WOW! Singurul lucru care mi-a sarit in ochi a fost cuvantul “accesorii”, dar macar de se referea la accesoriile la care ma gandeam eu! Nuuuu…Trebuia sa platesc fantastica suma de 2 RON. Si pentru ca sunt o super fricoasa cand vine vorba de institutiile acestea cu nume pompos am fugit la cealalta “minune” de cladire unde am mai stat inca o ora la o coada ca sa aud cum alta dudita cu o voce si mai suava spunandu-mi ca am platit suma aceasta anul trecut!!! FOARTE TARE!! Chiar nu pricep ce fac duduile astea (imi cer scuze, domnilor, dar nu prea am vazut urma de voi) de incurca borcanele in halul asta. Si ce sa fac, m-am intors acasa, simitindu-ma ca un personaj dintr-o “Scrisoare pierduta” sau ca Mita Baston din "D'ale carnavalului". Acum, as vrea sa imi dati inapoi cele 2 ore!!!!! Ah, si vreau si o placa noua de intins parul ca mi s-a incretit de la atata alergatura si nu suport parul cret!

M.

Oh la la! Petite/Petit...

Oh la la…Petite/Petit (nu mai tin minte )… asa si este… mic si cochet credeam eu, dar se pare ca aparentele inseala. E “petit” de tot la capitolul servire!!! Cred ca pupezele alea aka “sunt o printesa de cartier obligata sa lucreze intr-o cafenea” ar trebui sa invete sa serveasca si mai ales SA SPELE PAHARELE SI CESTILE DE CAFEA!! Sa zambeasca, sa fie dragute si delicate! Ce e asa greu? Doar nu ti-am cerut sa-mi dansezi pe masa sau sa-mi faci masaj la nervi!! Nu sunt stipulate chestiile astea in fisa postului? Cum iti permiti sa servesti cafea cu fir de par in ea sau limonada in pahare nespalate??? CUM??? Daca ti-am atras atentia mi-ai raspuns ritos ca “de-aia s-a inventat paiu’”!!! Si de zahar brun nici nu ai auzit!! Da, am si eu aere de printesa - imi place zaharul brun!! Poftim!! Si tu imi spui sec "N-am!" Cum naiba iti permiti? Si cica nu esti platita sa zambesti clientilor, ci sa-i servesti! Scumpo, a lucra intr-o cafenea nu este o rusine!! Este o meserie ca oricare alta si, poate, mult mai importanta decat multe altele pentru ca te joci cu sanatatea mea pe banii mei!! Dar unei astfel de printese ofilite ii e rusine de meseria ei si de-aia o face in sila ca, na, am diploma, dar nu reusesc sa gasesc nimic “bun”. Si nici nu vei gasi cu atitudinea ta de scarba teapana, poate doar ca mireasa a vreunui vampir mioritic, dar cred ca si el are chef sa zambeasca din cand in cand. Asa ca, bubulino, “petite stiff”, invata sa te comporti si lasa aerele de imparateasa vrajitoare si coboara in lumea noastra, a muritorilor care poaaaaaate ne vom indura sa-ti dam un bacsis mai mare decat “petit”. 
Je vous embrasse doucement.
M.

#selfie#

YO! Selfie Your Movie! Stiu… toata lumea e un pic obsedata de “selfies” de la Oscaruri, dar, pana la urma e chiar misto. Cu toate ca un Facebook friend a postat o chestie cum ca celor care isi trag cate un selfie le fileaza o lampa. Asta e. Cred ca mie imi fileaza mai multe, dar prefer asta decat niste citate “deep”.
Dar mergeti sa vedeti filmul pentru ca e un film romanesc misto, pentru ca toti actorii/amatorii sunt super tari, pentru ca sunt frumosi si haiosi, pentru ca rad cu gura pana la urechi (obsesia mea ) te fac sa razi de te doare burta, pentru ca toti sunt talentati (chiar si blonda care canta la nesfarsit), pentru ca Crina Semciuc (ok, scuze de cacofonie), pentru ca il vezi pe Smiley cu un pic de gusa si nesexos (dragule, trebuie sa te apuci de dieta) si pe sexosul si “bunocul” de Velea (foarte tare, cu dinti de aur, cu vesnicul “maieu” si apetit pentru baietei – Antonia, esti sigura ca ai ales bine?) in roluri de vanzatori de pepeni, pentru ca Nicoleta Luciu (pozitia culcat – nu pot sa o condamn pentru ca e ceea ce stie ea mai bine), pentru ca Razvan Vasilescu si Alina Chivulescu, pentru super busul “Coana Leana”, pentru lampioane, pentru Mini Cooper, pentru bronzul cu maieu à la tractorist, pentru cocalari si smecherasi facuti de Dorobanti aka Alecsandri pe la noi, pentru tocilari si dreameri, pentru magicieni si indragostiti si pentru cei care au sau viseaza la o aventura cu vreun prof. Hmmm...
Aaaa, si pentru Madame Mihaela Radulescu care poarta niste pantofi mortali si niste bratari pentru care as ucide. kiddin’ Sooo…. GO SELFIE! 


Va pupicesc.
M.

Maya Angelou...

Maya Angelou - April 4, 1928 – May 28, 2014

“I've learned that no matter what happens, or how bad it seems today, life does go on, and it will be better tomorrow. I've learned that you can tell a lot about a person by the way he/she handles these three things: a rainy day, lost luggage, and tangled Christmas tree lights. I've learned that regardless of your relationship with your parents, you'll miss them when they're gone from your life. I've learned that making a "living" is not the same thing as making a "life." I've learned that life sometimes gives you a second chance. I've learned that you shouldn't go through life with a catcher's mitt on both hands; you need to be able to throw something back. I've learned that whenever I decide something with an open heart, I usually make the right decision. I've learned that even when I have pains, I don't have to be one. I've learned that every day you should reach out and touch someone. People love a warm hug, or just a friendly pat on the back. I've learned that I still have a lot to learn. I've learned that people will forget what you said, people will forget what you did, but people will never forget how you made them feel.”


Atat.
M.

Fara sa stie - Ana Blandiana

Evident că nu semăn
Cu nici unul dintre aceşti torcători de cuvinte
Care îşi croşetează costume şi cariere,
Glorii, orgolii,
Deşi mă mişc printre ei
Şi ei îmi privesc cuvintele ca pe nişte pulovere,
«Ce bine eşti îmbrăcată!» îmi spun,
«Ce bine iţi vine poemul»,
Fără să ştie
Că poemele nu sînt haina mea
Ci scheletul
Extras dureros
Şi aşezat deasupra cărnii ca o carapace,
Cu lecţia ţestoaselor care astfel supra­vieţuiesc
Lungi şi nefericite
Secole.
 
 

Hahalere la teatru...

Facebook ma intreaba la aceasta ora "How are you feeling, Mirabela?" Ce sa ii raspund? Ca sunt furioasa si amarata, in acelasi timp? Mi-as dori sa nu fiu, dar sunt! Si de ce? Pentru ca am fost la teatru, la o piesa ABSOLUT MINUNATA - SCRIPCARUL PE ACOPERIS - cu actori superbi, fantastici, minunati, incantatori, dar cu un public execrabil. DA, EXECRABIL. Acesti actori minunat de talentati si pasionati nu merita un asemenea public. Un public care se "hraneste" la propriu cu sticksuri, chipsuri, rondele cu iz de salam, sucuri sau mai stiu eu ce alte "licori" nu au ce sa caute in sala.
DACA VREI SA RAGAI SI SA SCOTI BURTOACA LA INAINTARE, STAI ACASA SI UITA-TE LA INVENTIA NUMITA TV! Face parte din aceeasi categorie a device-urilor de ultima moda. Apesi un buton si gata! Nu trebuie sa fii atent si sa incerci sa iei parte la bucuria si pasiunea acelor oameni care isi dezvaluie sufletul in fata ta. Si care sunt ADEVARATI, nu falsi (cum se poarta pe la cam toate casele -sic). Si poti sa stai cracanat, sa te scarpini, sa-ti intanzi picioarele si sa te scobesti in nas.
Ce m-a deranjat cel mai tare este ca in sala erau copii (bineinteles se poarta inca moda abonamentelor la teatru) de 11-12 ani. In primul rand, nu as recomanda acesta piesa copiilor datorita unor momente delicate. In al doilea rand, este o ora tarzie pentru acesti copii/pseudo-adolescenti prost crescuti. Dar doamna profesoara care ii insotea e mandra de realizarea dumneaei (i-a dus la teatru, nu? se numeste culturalizare) si privea impasibila spectacolul, ignorand cu nonsalanta rasetele, chicotelile si mestecatul unor fiinte infometate ( nu de teatru, bineinteles). Oricum, singurele momente atractive pentru ei au fost doar doua: 1. cand doua personaje s-au sarutat; 2. cand a fost sugerat un viol. Au fost singurele momente de tacere. PACAT!
Dar, dragilor, PIESA ESTE SUPERBA, SUPERBA, SUPERBA, SUPERBA! Si in acest moment sufletul meu e plin de incantare si bucurie. Pentru ca am apasat pe butonul meu interior de IGNORE STUPID PEOPLE!
Va doresc o noapte minunata cu o luna acoperita de ninsoare!


M.

Falling in love...again and again

Parafrazand unul dintre multele cantece interpretate de "nebunul" adorabil de normal, vreau sa va trimit la teatru! Ca sa vedeti o piesa minunata - "A douasprazecea noapte" de William Shakespeare. Si ce piesa!!! Si ce actori SUPERBI, MINUNATI si TALENTATI! WOW! A fost o seara magica, cu o Viola fermecatoare, cu un Sir Toby abramburit, cu un Sir Andrew delicios de impiedicat, cu un Malvolio surprinzator, cu Orsino, cu muzica rock (BRAVO celor doi tineri, un chitarist si un tobosar), cu o scenografie foarte frumoasa, cu costume pretioase si un NEBUN SUPERB DE TALENTAT... Ce mai, mie mi s-a parut PERFECT! Si mi-a placut la nebunie! Si vreau sa le multumesc acestor oameni minunati, cu o meserie minunata pentru aceasta seara, pentru frumusetea lor, pentru talentul lor, pentru daruirea si nebunia lor. Si, dragilor, Shakespeare a fost, este si va ramane cel mai COOL dramaturg! Cititi-l!!!

Va doresc o noapte plina de maretie sau cum ar spune marele Will:

“Be not afraid of greatness. Some are born great, some achieve greatness, and others have greatness thrust upon them.”
― William Shakespeare, Twelfth Night
M.

Scoala...altfel...mda...

Scoala...altfel...mda
Ce idee inovatoare cu scoala "altfel"! WOW! Ce invidioasa ar trebui sa fiu ca eu nu am avut parte de asa ceva! Dar nu sunt! Si nu imi lipseste defel acest tip de scoala. De fapt, nu imi lipseste defel scoala de azi. Si vina nu o au doar copiii - toata lumea tinde sa-i invinovateasca pe ei. Nu, o au parintii si profesorii pentru ca nu reusesc sa transforme SCOALA in ceva minunat si frumos. Pentru ca scoala este sau ar trebui sa fie asa. Cel putin cand eu mergeam la scoala. In schimb, avem invatatoare GROAZNICE care au pretentii exagerate de la copii (ex. dialogul dintre o invatatoare si un pici din clasa I "Daca nu revii la normal cu cititul, sa stii ca repeti clasa!"). Ce inseamna "normal" in viziunea ei? Copii care citesc fluent cand ei nici macar nu stiu toate literele? Copii care rezolva super probleme si exercitii la matematica, dar nu stu sa manance cu furculita si cutitul sau nu stiu sa isi lege sireturile, sa isi stearga nasul, sa spuna "multumesc" si "te rog"? Da, copiii nu AU VOIE SA LE FACA DE RUSINE! Urmeaza concursurile cu miza mare unde trebuie sa dovedeasca ca, da, este explicabila tendinta de a-ti inscrie copilul la scoala inca din burtica pentru a prinde un loc in clasa cea mai buna. Dar nu e doar vina lor. E si vina parintilor. Veti spune ca este absolut normal ca un parinte sa isi doresca ce e mai bun pentru copilul lui, dar multi uita cum au ajuns acesti parinti, de fapt, "mari oameni"! Cunoasteti-va mai intai pe VOI si dupa aceea aveti pretentii de la copiii vostri. Si asa ajung sa imi explic frustrarile din ambele tabere, interventiile parintilor pe la scoala si chinul copiilor de a tine pasul cu cerintele. Sa recunoastem - cati dintre acesti copii vor ajunge cercetatori platiti de NASA sa exploreze Luna? Extrem de putini. Programa existenta are pretentia de a-i pregati in acest sens. Din cate vad eu acum, nu de scoala ai nevoie sa ajungi CINEVA cu masina tare parcata in mlastina numita Alecsandri ca te simti THE ONE AND ONLY. Sau sa devii student (cam toti sunt studenti, ca, de statutul) si sa iei bursa dupa ce ai copiat cu nerusinare, ca doar atat ai invatat pana acum - SA TRISEZI CA SA TII PASUL CU CEI CARE SUNT CU ADEVARAT DESTEPTI. Asa ca scoala a devenit acest loc in care copiii nu se mai simt bine, unde au de-a face cu realitatile acestei lumi mizere chiar din clasa I ("mami o stie pe Doamna si eu o respect pe Doamna" SIC)) si nu ar trebui sa ne miram ca singurele placeri sunt cele oferite de gadgeturi (si astea ar fi OK daca profesorii ar sti cum sa le integreze in procesul invatamant) si sexualitatea precoce.
Si sa revin la scoala altfel. Ce sens are sa o mai numesti asa cand chiar NU e altfel. Copiii fac romana si matematica la nesfarsit, e prea multa munca din partea tuturor sa faca niste activitati placute (sa picteze, sa coloreze, sa VORBEASCA - DA! SA VORBEASCA!) Vorbiti cu copiii vostri si veti fi uimiti cate lucruri nu stiti si cat de mult isi doresc sa impartaseasca cu voi lumea lor!
Va las sa reflectati la un citat care mie mi se pare a fi descrierea perfecta a ceea ce se intampla:

"Vor fi oamenii la fel de deştepţi pentru a face ca viaţa să apară pe Marte, aşa cum sunt acum, când o fac să dispară de pe Pământ? (Paul Carvel)


M.

Portret al blazarii la tinerete, in diferite etape...


Parafrazandu-l pe James Joyce, as vrea sa le intreb pe tinerele domnite din zilele noastre de ce sunt atat de blazate. In fiecare zi, vad din ce in ce mai multe domnisoare care refuza sa zambeasca (or fi uitat?), care sunt atat de blazate si impenetrabile incat ajung sa inteleg de ce din ce in ce mai multi baieti joaca in cealalta echipa. Fetelor, ce se intampla? Este chiar atat de greu sa zambiti si sa fiti dragute? Sunteti tinere, proaspete, superbe si totusi pozati ca niste statui. Daca ceea ce doriti sa transmiteti este misterul si sofisticarea, nu prea reusiti. Acum inteleg originea multor cumetre din generatia mea (sorry, girls) care te fac sa iti inghete sangele in vine cand le vezi datorita pretiozitatii si unei atitudini false de “je ne sais quoi”, care au in vocabular expresii invatate/auzite de la case mai mari decat ale lor (de, acum locuiesc in case mari), expresii pe care nu prea le inteleg dar le folosesc ca e de “bon ton” si care se hranesc cu portia zilnica de vanitate vazand o gramada de “surori” mai tinere care ar da orice sa fie in locul lor. Ei bine, dragelor, je m’en fiche!! Prefer sa fiu o “hlizita” impreuna cu sora mea, prietenele mele si oamenii dragi mie si sa va ignor cu tandrete :-}
In final, un sfat: igiena orala este foarte importanta si nu doar pentru a ne arata ultima albire a dintilor, ci pentru A ZAMBI!!!! A darui un zambet in fiecare zi oamenilor pe care ii intalnim ne face mai frumosi si mai buni.
“You'll find that life is still worthwhile, if you just smile.” Charles Chaplin
 M.

ALIA, SORA MEA...

Alia este SORA MEA.

O iubesc pentru ca este EA, ca ma intelege de prea multe ori, ca e mai tare decat mine, ca nu e o plangacioasa ca mine, ca are doi copii fantastici si, prin urmare, eu am doi nepoti fantastici, ca stie sa puna piciorul in prag, ca stie sa negocieze, ca nu se da batuta, ca e smechera si cool, ca e o tipa misto si ca isi face timp sa bea o cafea cu mine in fiecare vineri (chiar daca eu nu ma pot dezbara de obiceiul stupid de a intarzia). Si eu nu voi fi niciodata singura pentru ca o am pe EA, ALIA.

Aaa, si imi ofera intotdeauna cele mai frumoase buchete de flori.
LA MULTI ANI AZI!! SI MEREU MEREU MEREU!!!

M.





sâmbătă, 24 ianuarie 2015

"Zambesc pentru tine" in... SUPERMARKET

Sambata seara am dat impreuna cu sora-mea o raita prin magazinele din Mall-ul oradean. Mama, ce pretentios! Dar, surpriza! NU AM CUMPARAT NIMIC!! Si cum nu pot sa plec acasa cu mana goala, am hotarat ca e timpul sa fac niste investitii in latura mea casnica. Asa ca m-am indreptat plina de speranta inspre supermarket. Dupa cum spune si numele, ar trebui sa fie SUPER, dar nu e... Eu as folosi "LOUZYMARKET".
Incep si pun in cos chestiute: apa plata, branzica, mere, lamai, hartie de toaleta (la care am gasit promotie - se dadeau si servetele Zewa la pachet!!!!), painica etc. In timp ce ma invarteam printre rafturi ma trezeste o voce suava, de actrita din filmele porno-erotice germane din anii '70, care anunta in difuzor "sa ne indreptam inspre casele de marcat" pentru ca se inchide magazinul. HEI! Si o tine tot asa... Ne indreptam inspre casele de marcat si acolo, ce sa vezi, cozi! Doar 2 case functionau pentru ca celelalte cucoane pe ale caror ecusoane cred ca scrie "Zambesc pentru tine azi" frecau de zor instrumentul muncii (casele de marcat) si se pregateau sa isi ia zborul in noapte. Bineinteles ca nu zambeau, nici pentru mine si nici pentru ele. Oricum, eu nu mai zambeam de mult, de cand am auzit-o pe duduie in difuzor, ci bombaneam (dupa cum imi e felul). La coada erau niste persoane apatice care s-au uitat un pic ciudat la mine ca imi exprimam nemultumirea cu privire la faptul ca erau cozi lungi, iar angajatii se pregateau de plecare sub ochii nostri, dar nu reactionau in niciun fel. Acesta este lucrul care ma scoate din sarite: lipsa de reactie, apatia, plictisul, mutrele triste. Dupa aceea, ne place sa ne plangem ca nimic nu merge, dar nu reactionam in niciun fel.
Ah, si inca ceva: cred ca s-a initiat un concurs in magazinele respective - care are mana cea mai rapida. Pur si simplu, vanzatoarea ia produsul, il scaneaza rapid si il trimite mai departe. Tu trebuie sa te chinui sa deschizi punga (mie nu-mi iese miscarea aproape niciodata), sa introduci produsele in punga, sa cauti banii, sa platesti si sa ignori privirile clientilor care iti arunca TIE priviri veninoase ca esti cam inceata. Nu credeti ca mandra de la casa ar trebui sa imi desfaca punga si sa incetineasca ritmul?

Stiu ca este foarte obositor sa lucrezi cu oamenii, dar, la urma urmei, acesti oameni sunt clienti care ar trebui sa se intoarca in magazinul respectiv. Cred ca acestor vanzatori li s-au dat ecusoanele cu "Zambesc pentru tine" ca sa distraga atentia clientilor de la acreala de pe fata lor.
Si aici ma opresc.
Incerc sa "ma indrept" ca un robotel teleghidat inspre o stare ZEN si sa nu ma mai enervez din cauza serviciilor jalnice. Si sa ma rezum la ce stiu mai bine: TZOALE si sa incerc sa ma opresc din incercarile de a face salata de vinete, ca nu-mi iese. Nici macar in faza incipienta, de achizitionare a ingredientelor :(
Va pup.
M.